blogul lui Mihai Radu

Azi noapte am citit un interviu de-al lui Mihail Sebastian din 1935 cu Arghezi. Apoi unul cu Istrate Micescu.

Ceva din Nabokov, ceva dezamagitor, ceva frumos.

Interviul cu Arghezi

E facut la domeniul poetului de la marginea Bucurestiului, pe Soseaua Oltenitei. Sebastian e impresionat, emotionat, de toate.

Iata ce spune batrinul despre “roman”:

“Pentru mine totul e roman si totul e poezie. <Roman> dupa definitia doctorilor ar fi sa fie un lucru cu sarade si cu cutiute pe care scriitorul e obligat sa le racordeze nu ca o stare sufleteasca, ci cu o mecanica a faptelor. E un artificiu aici si eu nu-l inteleg. Desigur, o viata traita devine logica, atunci cind o cercetezi de-a-ndaratelea pentru ca zilele ei se tin. Dar cind pleci inainte, totul e confundat in incertitudini. Viata e un fum colorat. Literatura urmareste mersul undios si nesigur al acestui fum. Constructie? Logica? Naivitati pretentioase si artificii.

In literatura trebuie emotie si sinceritate. Atit. Ba inca ceva. un lucru simplu si decisiv: o carte trebuie sa fie scrisa.”

Las la o parte unele cuvinte pe care le gasesc timpite, cum e chestia aia cu “fum colorat”, ii dau dreptate cu totul.

Il intreaba Sebastian de ce scrie.

Arghezi a raspuns:

“Fiindca imi place. Biliard nu joc. Carti nu joc.  Am prins gust la scris. E un lucru asa de gingas. (…) E o incintare a scrie: o stare de odihna, o stare de dragoste.”

Imi place, desi as putea sa spun si ca vorbeste despre scris cum vorbeste un pedofil despre un pustan.

Interviul cu Istrate Micescu

Un pasaj haios in care un minut cred, apoi un minut nu mai cred cred, ca apoi sa cred din nou, nu mai mult de un minut:

“Eu, selectat de citeva generatii care au trait intre carti, in lumea ideilor, nu pot fi terorizat de toti cei care au baut in timp ce inaintasii mei gindeau.”

Despre politica:

“Eu as lasa-o bucuros pe seama politicienilor de meserie, adica a oamenilor fara nici o meserie.  Dar politicienii astia au imprudenta sa vorbeasca mereu despre <idei> si <atitudini> (…)”

Micescu asta a fost mare avocat prin interbelic. Au fost niste chestii despre el si in revista Plai cu Boi, scrise de Stelian Tanase.

Cititnd interviul cu el – avocat, om politic, cititor inrait de literatura – imi spuneam: Asta face pipi pe toti astia de azi, deopotriva oameni politici sau avocati.

Nabokov – Ochiul

Dezamagitor. Primele 30, 40 de pagini sint rusesti, sint infricosatoare. Oameni complicati, oameni ice-berg, crescuti pe partea cealalta a corpului … Ma rog, si deodata simti ca se baseste tot. Si asa se si intimpla.

Sint citeva pasaje care mi-au placut, propozitii frumoase pentru gustul meu. Iata una:

“Miezul noptii avea sa inchida curind pe deplin unghiul ascutit al timpului.”

Nu e la indemina oricui.

Spune si la altii

Hide Sites